Gratie lui Victor Stanciu, am flat si eu de Hoops&Yoyo, deci astazi este i don’t care friday. De “sarcastic thursday” nu zic nimic. Fiecare zi are o doza oarecare de sarcasm + o mare parte de ironie si cateva parti de negativism.

Astept cu maxim interes o muza care sa ma loveasca cu idee, asa precum usa liftului te loveste atunci cand nu esti atent… Trebuie sa imbunatatesc o sigla. Suspectez ca nu am inca nici o idee. Deci azi fac research. Sau poate ca pur si simplu privesc in sus, precum Oile lui John Brunner. In orice caz nu ma voi holba la capre.

Jumatate de baton Corny Big ma priveste ostentativ din coltul biroului … Nu ma mai inspira. Oare vreau sa mananc sanatos?

Doza zilnica de Ruslana cu ale ei dansuri salbatice nu si-a facut azi efectul in totalitate. Poate din cauza ca nu a iesit nici soarele?

Betia de aseara, cu ocazia zilei Virusescului a fost incununata de un succes teribil mai ales cand vreo ora si ceva s-a facut misto de unu din baieti.

Deci aveti grija ce, cand si cum decompilati. Altfel va sarim la gat.

Am realizat cu ocazia aceasta ca vinul, baut dupa whiskey, nu face atat de rau pe cat ma asteptam. Am ajuns acasa extrem de treaza. Si energizat.

In concluzie: Fridaaaaaaaaaaaaaaaaay!

Mi se serveste o replica acida: “Voi barbatii! La un tablou impresionist nu va puteti gandi!”

Pai hai sa facem putina polemica pe baza acestei afirmatii.

In primul rand un tablou impresionist va putea contine imaginea unui bust feminin, dar invers mai greu.

Sunt mari sanse ca un tablou impresionist sa displaca unui barbat, mai ales de clasa mai jos, la fel cum sunt la fel de mari sanse, sau poate chiar mai mari, ca un bust feminin sa placa unei femei. Daca stam sa analizam societatea remarcam ca busturile au mai multi fani decat tablourile impresioniste. Sau pe scurt: fanii tablourile impresioniste apreciaza in proportie de 98% busturile feminine dar invers proportia este mai mica.

De ce spun ca femeilor le va placea un bust de femeie? Pai e simplu: orice femeie va fi mandra de bustul ei. Deci bustul ei va avea n+1 fani, in oricare situatie data. Exista si cazuri in care unele femei isi displac bustul propriu, dar rare. In concluzie ca capitolul fani, bustul feminin castiga in fata tabloului impresionist.

Dpdv. al senzatiilor oferite iarasi castiga bustul, pentru ca ofera senzatii tactile, oflactive, vizuale, intelectuale, in vreme ce tabloul doar vizuale si intelectuale.

Exista de asemenea un sentiment al pericolului, al starii de suspans, al emotiei, iarasi castiga bustul. Acesta poate disparea oricand daca posesoarea se simte ofensata in orice mic fel. Tabloul ramane acolo pe veci, o data ce l-ai achizitionat.

Voi aduce acum si argumentul varietatii: exista un oarecare numar finit de tablouri impresioniste in vreme ce varietatea busuturilor feminine este infinit superioara, iar numarul acestora creste in fiecare zic.

In concluzie, nu-i asa ca am dreptate?

Din motive obiective, mai precis, marime si greutate imi vand laptopul.

Pretul este : 3000 RON.

Pe scurt: Toshiba Satellite P200-1BA, Core 2 Duo 2200, 4 gb ram,17 Inch, RADEOn 2600 HD – 1,5 gb ram (deoarece sistemul de operare este pe 32 bits nu vede toti 4 gb ram, iar ceea ce nu a vazut a alocat placii video), 250 gb HDD, DVD RW, 6 usb, wireless, bluetooth, lan, pcmcia, mufa HD, S-Video, Vista Home Premium 32 BITS.

Usor semn de uzura pe partea stanga. Inca are garantie.

Fista tehnica detaliata se gaseste aici (in fisa sunt trecuti 2 gb)

Bonus: Ghiozdan si mouse microsoft.

Ideea este insa alta: vad de la inceputul anului la televizor, un interminabil sir de stiri apropos de criza, saracie, mizerie. Insa la emag vad coada de oameni care isi cumpara laptop-uri de minim 3000 lei, la hypermaket-uri sunt cozi interminabile, unde cetatenii au in carucioare plasme si lcd-uri enorme. Bamboo a cerut 300 eur pe revelion si era plin. Kaufland si Billa au parcarile pline. Anul trecut s-au cumparat in romania 5 Ferrari, cam cate s-au cumparat in toata europa de vest.

Delikateria este pina de oameni care cumpara apa plata perrier si evian. Io am luat o sticla de whiskey care era mai ieftina decat la mega-image si niste branza camembert si roquefort, care sunt favoritele parintilor mei.

Magazinele de toale de fitse sunt pline ochi, nu mai gasesti pentru fete decat haine de la 42 in sus.

Deci sa lasam prostiile. NU exista criza asta … cel putin nu inca si nu in Romania noastra scumpa si draga.

Azi la maine la pranz sunt prezente 11 persoane. S-a servit supa de ceapa, tournedo rossini aux pommes dauphin, qish aux pommes.

Pe romaneste:

tourndeo rossini: muschi de vita in sange, pe un pat de paine prajita peste care s-a pus o felie de pate de fois gras, sote de ciuperci si sos madeira.

pommes dauphin: crochete din piure de cartofi + aluat de choux a la creme, prajite

qish aux pommes: tarta cu mere, cu umplutura de crema facuta din oua, smantana, zahar si alte chestii pe care tata nu a vrut sa mi le destainuie.

Toate acestea udate cu vin de urlati- valea calugareasca, de mai multe soiuri si culori.

Deci credeti-ma oameni buni cand va spun ca inca nu avem criza.

Nu stiu insa daca stiti faptul ca si-a skimbat design-ul si aparent si platforma. Arata … mai curat mai organizat, mai profi. Nu are mizerii in cod, ceea ce poate ca este un raspuns la recentele acuze care spuneau ca semnatura Kondiment este “cod murdar”.

Imi place noua fata inpolitics.

GG!

Cruciadele vazute de arabi - Amin Maalouf

Acum vreo cateva luni mi-a intrat pe mana o cartulie cu un titlu foarte interesant:

Cruciadele vazute de arabi, de Amin Maalouf. Cartea se poate cumpara de pe librarie.net

M-a atras titlul din prima secunda. O alta perspectiva asupra razboaielor sfinte suna foarte interesant, drept pentru care am purces la citit. Trebuie sa va avertizez ca este oarecum greoiae, batandu-se pasul pe loc asupra unui mare aspect: “Cine sunt acesti cruciati si ce vor de la noi ? Noi de razboim cu vecinii si nu avem timp de ei.”

Si tind sa le dau dreptate. Au privit aceste razboaie drept razboaie de cuceriere, ceea ce au si fost de fapt, iar pe cruciati, acei razboinici sfinti ai crestinatatii, ca pe niste barbari.

Greu de crezut? Maalouf descrie episoade terifiante in care respectivii isi mancau pana si semenii in lipsa de hrana.

Sunt intr-adevar cateva insemnari la adresa foametei, in special legate de asediul Cetatii Antiohiei. Totusi nu se specifica nimic despre atrocitatile mentionate de Maalouf decat in treacat.

Evident ca versiunea crestina este total diferita, dar stau si ma gandesc, leaganul civilizatiei si culturii este fara nicio urma de indoiala Orientul. Cine are curaj sa ma contrazica este invitat la o disputa. Cum altfel decat barbari veniti sa cucereasca puteam fi vazuti? Ei aveau muzica, poezie, arta, astronomie, matematica … Noi aveam Evul Mediu sau, mai precis, the Dark Age, epoca in care ne-a adus ilustra biserica catolica.

Una peste alta, perspectiva este pe cat de proaspata, pe atat de terifianta.

Avem in fata o alta dovada a caracterului militant si extrem de agresiv al bisericii catolice.

Recomand cu caldura sa cititi cartea.